O pisica, un barbat si doua femei - Junichiro Tanizaki

Draga Fukuko,

Te rog sa ma ierti, m-am folosit de numele lui Yuki pentru scrisoarea asta, dar nu sunt Yuki, si cred ca, fireste, ti-ai dat deja seama cine sunt; pesemne ca de indata ce ai desfacut plicul, pricepand ca e de la mine, ai exclamat: „Ah, muierea asta!“ iar apoi te-ai enervat si probabil ti-a trecut prin minte: „Cata neobrazare!... Sa se foloseasca de numele unei prietene fara stirea ei ca sa imi trimita mie o scrisoare, ce femeie nerusinata!“ dar, Fukuko, gandeste-te putin, daca mi-as fi scris cumva pe spatele plicului numele adevarat, ar fi dat el peste scrisoare si sunt sigura ca ar fi pus mana pe ea, nu aveam cum altcumva sa procedez ca sa citesti chiar tu, neaparat, aceasta scrisoare, dar linisteste-te, nu am de gand nici sa iti spun rautati, nici sa ma plang sau sa insir cate in luna si in stele.

Ca sa fiu sincera, pentru asa ceva as putea sa scriu o scrisoare de zece sau poate chiar de douazeci de ori mai lunga decat asta si tot nu mi-ar ajunge, dar oricum nu are nici un sens sa iti spun asta acum, nu-i asa? Ha, ha, ha, sa stii ca am devenit foarte puternica tocmai pentru ca am suferit atat de mult, nu mai stau sa plang tot timpul, desi sunt nenumarate lucruri care ma fac sa imi dea lacrimile sau care ma indurereaza, dar am luat hotararea sa duc o viata cat mai senina de acum incolo. De fapt, cand vine vorba de soarta oamenilor, nimeni in afara de Dumnezeu nu stie ce si cand se va intampla, insa e o prostie sa suferi si sa invidiezi fericirea altora.

Oricat as fi de lipsita de educatie, sa stii ca sunt constienta de cat de mare e impolitetea de a-ti adresa direct o scrisoare, dar, desi i-a spus asta de nenumarate ori si domnul Tsukamoto, el nu vrea cu nici un chip sa asculte, asa ca nu mi-a mai ramas nimic altceva de facut decat sa te rog pe tine. Daca prezint asa lucrurile, pare ca as vrea sa te rog cine stie ce lucru important, insa nu e deloc, chiar deloc, ceva iesit din comun. As vrea sa primesc un singur lucru din casa ta. Sa nu intelegi ca il vreau pe el inapoi, nu, e al tau acum, fara discutie. E vorba de ceva mult mai neinsemnat, mai marunt... o vreau pe Lily.

Daca e sa il cred pe domnul Tsukamoto, el n-ar avea nimic impotriva sa o dea pe Lily, doar ca tu, Fukuko, nu prea vrei sa te desparti de ea. Sa fie oare adevarat? Oare chiar sa stai tu in calea singurei mele sperante? Gandeste-te putin, Fukuko, eu tie ti l-am dat pe barbatul care era pentru mine mai important decat propria mea viata... nu, nu doar atat, ci tot ceea ce a insemnat familia si viata placuta pe care o dusesem alaturi de el, ti-am dat toate astea fara sa pastrez nimic pentru mine. Nu am luat cu mine nici macar un bol de ceai, ba nici macar nu mi-au fost inca inapoiate toate obiectele pe care le-am adus la casatorie.

Ar fi poate mai bine sa nu pomenesc de amintiri dureroase, dar te intreb din nou daca nu vrei totusi sa mi-o dai pe Lily. Nu iti cer ceva imposibil, sa stii ca pana acum eu am fost calcata in picioare, lovita si terfelita, dar am suferit si am rabdat mereu. Si nu cred ca sunt obraznica acum, cand as vrea sa primesc, in schimbul acestui sacrificiu imens, o biata pisica. Probabil ca pentru tine e doar o jivina neinsemnata, dar cat de mult mi-ar alina mie singuratatea!... Nu vreau sa crezi despre mine ca sunt slaba de inger, dar, daca nu as avea-o macar pe Lily langa mine, m-ar cuprinde o tristete cumplita... In afara de pisica aia, nu e nici un suflet pe lumea asta care sa vrea sa aiba de-a face cu mine. Oare, dupa ce m-ai umilit si m-ai dat deoparte, mai vrei acum sa ma si chinuiesti? Esti oare atat de necrutatoare, incat sa nu ti se inmoaie putin sufletul gandindu-te la tristetea si insingurarea mea?

Nu, nu, tu nu esti asa, stiu bine asta, nu tu esti cea care nu vrea sa se desparta de Lily, ci el, da, el, sunt absolut sigura de asta. El o iubeste pe Lily. Spunea intotdeauna: „De tine m-as lipsi oricand, dar de pisica asta nu m-as putea desparti.“ Unde mai pui ca, seara, la cina sau cand venea vremea sa dormim, Lily era mereu mult mai rasfatata decat mine. Si atunci, de ce oare nu spune sincer: „Nici nu ma gandesc sa ma despart de ea“ si da vina pe tine? Asta ar trebui sa te puna pe ganduri... Cand nu i-a mai placut de mine, m-a alungat si, pentru ca te iubea pe tine, ati ajuns impreuna, nu?

Atata vreme cat a trait impreuna cu mine, a avut nevoie de Lily, dar, acum, n-ar fi de asteptat ca pisica sa fie o piedica intre voi? Sau oare nu cumva, chiar si acum, el ar simti o mare neimplinire daca Lily ar disparea? Si asta nu inseamna oare ca, asa cum s-a intamplat si cu mine, tu esti pentru el mai prejos decat pisica? Iarta-ma, am ajuns sa spun si lucruri pe care nu le cred cu adevarat... Dar sunt convinsa ca nu sunt niste lucruri chiar atat de ridicole, iar ca el sa tainuiasca ce ii place cu adevarat si sa dea vina pe tine, asta e clar o dovada ca se simte un pic cu musca pe caciula... Of, of, of, oricum, orice decizie ai lua, sa stii ca nu are nici o legatura cu mine, dar sa fii cu mare bagare de seama, daca ingadui pisica prin preajma, o sa iti ia locul in inima lui pana la urma.