Felicitari Vlad !O idee extraordinara !Demult trebuia sa realizam un feedback pozitiv intre cititor si traducator,ei au fost intotdeauna acele furnici harnice si necunoscute care ne-au daruit clipe de relaxare si incintare in preajma cartilor,acele furnici care ne-au daruit carti fara de care am fi fost mult prea saraci si naivi,carti de care am avut nevoie si de care inca avem.
Exista doar citeva cuvinte pentru acesti Ingeri minunati-Va multumesc din inima!

felicitari pentru idee prima parte a fost interesanta, sa vedem si restul.

sunt curioasa cum o sa fie niste marturii ale redactorilor… daca traducatorii sunt necunoscuti, redactorii sunt de-a dreptul invizibili pentru publicul larg.

Multumim mult pentru incurajari!
@Jen: redactorii sunt majoritar insideri, deci blogul e deja al lor. Intr-adevar, situatia redactorului e si mai “ingrata”. Mai ales ca in cazul unor “ingeri cazuti”, redactorul uneori ajunge sa rescrie toata cartea Iar publicul larg nu va afla niciodata nimic despre asta.

Fiecare carte are o poveste, nu le putem spune pe toate, dar la unele carti, acele mici cuceriri facute pentru limba romana si cititorii nostri, merita sa avem vesti despre traducerea, redactarea si de ce nu, corectura lor.

Urmatorul post va fi un interviu cu unul din traducatorii nostri recunoscuti. Nu spun cine, vom afla saptamana viitoare.

Si eu cred ca e pacat fiindca redactorii sunt aproape invizibili pentru public. Pentru ca redactorul este cel care corecteaza eventualele greseli ale traducatorului (presupun ca nu exista prea multi traducatori care sa nu faca absolut niciuna) si, implicit, cel care da forma finala a versiunii tiparite in limba noastra.
Si, pentru ca a venit vorba, singurul lucru care imi displace la actuala forma a site-ului editurii Nemira este faptul ca nu mai pot cauta cartile dupa numele traducatorului. Dupa umila mea parere, in loc sa dispara aceasta posibilitate, ar fi fost de preferat sa apara aceea de a cauta dupa numele redactorului Insa e, oricum, mai bine decat, de exemplu, la editura Tritonic, unde numele traducatorului nu este nici macar mentionat in prezentarea de pe site a cartii

Tritonic nu este singura editura (vezi Paideia) unde nu apare mentionat traducatorul. Desigur, nu scriem aici ca sa blamam editurile concurente, dar e de apreciat o editura onesta care mentioneaza toti contributorii la aparitia unei lucrari. Mai mult, sunt rare cazurile in care, la o lansare de carte de exemplu, chiar si a unui autor de pe meleagurile noastre, este chemat, apreciat si redactorul cartii. Intr-un fel, este dezarmant sa stii, nu?!, ca un autor care a scris o carte care ne place poate face erori inadmisibile si primeste ajutorul, indrumarile unui redactor.
O sugestie: ar fi frumos ca editura voastra sa organizeze un eveniment despre statutul redactorului in editurile din Romania, in care redactorii sa intre in contact direct cu intrebarile cititorilor care vor sa afle mai multe despre “meseria” aceasta.

felicitari pentru Heechee! si editurii si lui MDP!

@Vlad Puescu: Chiar daca n-am mai comentat de mult timp, am urmarit tot ce s-a mai intamplat pe la voi. Din punctul meu de vedere, aparitiile din ultimele doua luni n-au fost pe masura asteptarilor dar sunt sigur va va veti revansa pe final de an. Problema pe care o am acum e urmatoarea: pe 2 noiembrie expira termenul in care pot comanda gratuit o carte de la voi si chiar nu mai am ce; nu tin neaparat la faptul ca e gratuita, e vorba mai mult de valoarea ei simbolica. Asadar: mai apare ceva saptamana asta (Jack Whyte am vazut ca nu)? mai poate fi prelungit termenul?

pai, de cele mai multe ori redactorii sunt la randul lor si traducatori. sau invers

oricum, e clar, sper, ca niciun traducator nu poate, nu are cum sa predea un text din start bun de tipar. traducatorul sta adesea cu ochii si cu mintea prea aproape de textul original, e prea adanc infipt in el incat, si dupa o pauza de cateva luni, revenind la textul tradus, ii scapa destule formulari “fortzate”. de aceea e imperios necesar un CL – adica, atat de poetic spus, un “cap limpede”

Munca de redactor este una care te consuma la maxim, fiind imperios necesar sa ai o concentrare de fier. Din pasiunea pentru carte, e drept, unii redactori sacrifica timpul liber pentru traducerea unei carti preferate. Insa, din cate stiu eu, editurile lucreaza cu foarte multi traducatori angajati si cu traducatori colaboratori, deci nu cred ca e corect spus “de cele mai multe ori redactorii sunt traducatori”. Redactorii, la randul lor, nu au doar scopul de a verifica de virgule si litere lipsa, ci au si datoria de a fi supraveghetori de traducere, acolo unde traducatorul scapa inspiratia din mana si merg mai departe cu interpretarea decat ar fi necesar. Nu vad atunci de ce traducatorul apare pe prima pagina si redactorul, de cele mai multe ori pe ultima, sau scris mic undeva pe pagina a doua. As vrea totusi sa ii intreb pe cei de la editura de cati redactori este nevoie pentru a face o carte sa “fie scrisa” impecabil.

dupa logica lucrurilor si “diviziunea muncii”, de virgule si litere lipsa se ocupa corectorul. ca de multe ori redactorul ajunge sa faca si asta e alta poveste… la fel cum e alta poveste si ca la o carte ar fi nevoie de cel putin doi redactori. cel care urmareste corectitudinea traducerii si cel cu CL-ul, care se ocupa doar de textul in limba tzinta. dar asta-s deja avioane…

Nu stiu cum se faceau traducerile inainte de anul de gratie 1989. Nu stiu cat timp aveau la dispozitie traducatorii si nici cati redactori si corectori puchineau apoi traducerea. Si nu ma pot pronunta in privinta fidelitatii fata de original, dar ceea ce vreau sa spun este ca textul in limba romana suna intotdeauna impecabil si nu exista nici macar o virgula in plus sau in minus – ceea ce nu se poate spune acum, cand scapa tot felul de greseli, mai multe sau mai putine. Si e pacat fiindca acum, cand cenzura comunista nu ne mai zagazuieste accesul la cultura auniversala, s-a pierdut o buna parte din profesionalismul editorial de atunci.

OK, vad ca se incinge atmosfera si intram in subiecte mai tehnice. Dupa traducere, etapele (caz ideal) prin care trece o carte sunt 2 redactari (R1+R2, deci doi redactori ar trebui, primul face colationare, al doilea CL), doua corecturi (C1+C2) si BT-ul. Desigur, paginarea o stie toata lumea si mai trebuie introduse corecturile de catre tehno dupa fiecare redactare/corectura. In plus, mai e de realizat si coperta. (Asta daca va intrebati de ce dureaza atat de mult sa apara cartile )

E drept ca nu toate cartile se bucura de “tratamentul complet”, mai ales atunci cand traducatorul lucreaza foarte bine si profesionist si traducerea lui vine deja redactata. Uneori traducerea e atat de bine scrisa incat chiar nu e nevoie de doua redactari. Alteori, pot exista si trei redactari, pentru o traducere defectuoasa (care trebuie stilizata, deci in mare parte rescrisa) sau pentru o traducere dupa un text foarte dificil. In alte cazuri poate aparea nevoia unei corecturi suplimentare, in functie de mai multi factori. Povestea cartii e complicata si nici una nu seamana cu celalta

@Mircea: nu sunt avioane, cu mana pe inima iti spun
@A.P.: cred ca e un typo – editurile lucreaza poate cu multi *redactori* angajati, dar traducatorii sunt intotdeauna colaboratori.

@IB: desi e off-topic iti raspund aici. Silviu iti poate spune daca poate fi prelungit cuponul. In legatura cu asteptarle, propunerea mea e sa incerci si alti/alte autori/colectii. Suspansul va reveni in forta in sezonul toamna-iarna, de Nautilus nu mai zic nimic, dar mai sunt si multe alte chestii faine. Try them!

Inca ceva: exista vreo diferenta intre modul in care sunt platiti traducatorii mai buni si cei mai putin buni? Eu cred ca ar trebui sa existe, daca un traducator bun duce la o… economie de redactori. Si cred ca oricine si-ar da silinta intr-o mai mare masura daca i s-ar spune ca o sa fie platit mai bine cand o sa faca mai putine greseli.

@GN: sunt un pic prea tanar sa povestesc cu lux de amanunte cum arata mediul editorial pre-89. Exista insa o diferenta enorma: mediul editorial nu era pe atunci in mod real concurential (cum nu era nici foarte liber). Astazi, concurenta acerba face ca fiecare editura sa vrea sa arunce pe piata cat mai multe titluri, cat mai repede. Ritmul e unul incomparabil mai accelerat, competitia e deja foarte puternica (si, in viitor, va deveni si mai puternica). Din aceasta cursa din ce in ce mai nebuna rezulta si editii mediocre. In alte cazuri sunt edituri “de apartament” conduse de oameni care pur si simplu nu au pregatirea necesara.

Mai trebuie luat in calcul faptul ca meseriile specific editoriale (redactor, corector, tehnoredactor/DTP etc.) nu le poti invata NICAIERI in afara editurii. Pur si simplu, nu exista nici o scoala care sa te invete aceste meserii (cu exceptia unui mic departament la Facultatea de Litere, despre care nu ma pronunt). Astfel ca editurile, din ce in ce mai numeroase, apeleaza si la oameni tineri si lipsiti de orice experienta, pe care trebuie sa ii instruiasca “on the spot”. Dar nu sunt atat de multi cei care invata repede si bine si sunt si talentati.

Eu am acasa destule editii pre-89 pline de greseli de corectura. Au fost publicate si multe traduceri proaste, iar unele dintre ele sunt retiparite astazi de diverse edituri fara nici o ezitare. Sunt de parere ca multe carti ar merita o traducere noua.

Legat de traducatori, fiecare este liber sa accepte spre traducere o anumita carte/ un anumit tarif. Lumea editoriala e destul de mica, asa ca restul e can-can

@vlad: ei, nu mă refeream la nemira, unde ştiu cum stau lucrurile. sau la polirom, humanitas fiction ori curtea veche – cazuri pe care, iarăşi, le cunosc bine. am avut eu experienţe cu alte edituri pentru care redactorul era o fiinţă de basm, de care mulţi au auzit, dar pe care puţini au văzut-o

@Vlad Puescu: Multumesc pentru raspuns! Stiam ca e off-topic comentariul meu dar n-am gasit o alta varianta de a-ti pune intrebarile. Cat priveste sugestia de a incerca si altceva, as vrea sa stii ca nu numai “suspans” am cumparat si citit de la voi. SF nu pot sa citesc si pace, n-am ce face!

@Silviu Toma: Avand in vedere ca Vlad m-a trimis la tine iti prezint problema pe care o am acum: pe 2 noiembrie expira termenul in care pot comanda gratuit o carte de la voi si chiar nu mai am ce (utimele luni au fost cam sarace in aparitii, pentru gusturile mele); nu tin neaparat la faptul ca e gratuita, e vorba mai mult de valoarea ei simbolica. Asadar, mai poate fi prelungit termenul? In cer scuze ca fac acest comentariu aici, fara nici o legatura cu post-ul, dar n-am stiut unde in alta parte sa te intreb.

@IB
Termenul poate fi prelungit oricat, numai ca trebuie sa trimit un nou cod. Ne pregatim pentru targul de carte si sigur vei gasi in noiembrie ceva care sa-ti placa.
Vei primi codul pana maine. Lectura placuta

@Silviu Toma: Multumesc!

am recitit cu groaza niste carti pre-89 (si din anii ‘90) cu cunostintele mele de acum si… doamne cate greseli. nu pot sa ma pronunt despre calitatea traducerilor, dar a dat peste cateva cu o redactare atat de proasta incat imi place sa cred ca nu a existat deloc. sper ca nici o persoana nu se poate intitula redactor avand asa ceva la ‘activ’.