Guest post: Începutul unei poveşti chintesenţiale – Turnul Întunecat
Articol scris de Mircea Pricajan la data de 29 May 2009
Turnul Întunecat. O serie pe care o aşteaptă multă lume. Sunt sigur de asta. Eu însumi am vorbit despre ea cu fiece ocazie. O serie pe care Stephen King a început-o în anii de studenţie, încă dinainte să fi ticluit, printre altele, povestea adolescentei Carrie White, a romancierului Ben Mears şi a dramaturgului ratat Jack Torrance. O serie pe care nu ştia că o scrie chiar în timp ce-i scria începutul. O serie – ca să închei această… serie de repetiţii incantatorii – care l-a însoţit toată cariera lui de scriitor şi care şi-a pus pecetea (inconştient, uneori) asupra majorităţii lucrărilor sale publicate.
Trebuie să mărturisesc din capul locului că, aflând că urmează să traduc în limba română această incontestabilă capodoperă a autorului, doza de bucuria pe care am simţit-o a fost egală cu aceea de crispare. Desigur, fiecare roman ce-l are ca autor pe Stephen King este într-o anumită măsură o provocare pentru orice traducător, însă când vine vorba de Turnul Întunecat lucrurile se complică simţitor. Să explic puţin pentru cei nefamiliarizaţi cu saga, fără a dezvălui însă prea multe din elementele care contribuie la plăcerea lecturii.
Primele patru volume din serie au apărut la distanţe destul de mari în timp. King a lucrat la povestea pistolarului Roland pe apucate, mai mult pentru acei die-hard fans care-i intuiseră potenţialul. Abia după accidentul suferit în 1999 a înţeles că timpul nu este întotdeauna de partea noastră şi că, dacă vrea să nu lase pe lume încă o poveste neterminată (comparaţia cu Chaucer îi aparţine), n-ar strica să-şi concentreze forţele şi să termine totul dintr-un foc. Aşa a şi făcut, începând să înţeleagă din ce în ce mai bine motivul pentru care fabuloasa lume prin care se mişcă pistolarul său stârneşte atâta interes. Şi înţelegând în acelaşi timp că multe din drumurile celorlalte romane ale sale (fără a mai vorbi de personaje cheie!) duc şi ele către Turn.
În anul 2003 seria era încheiată. Se putea vorbi despre un tot unitar. O singură poveste însumând peste 4000 de pagini. 4000 de pagini (aici revin în sfârşit la sursa crispării mele) în care cuvintele nu sunt întâmplător aruncate pe pagină, unde termenul x din volumul I revine în volumul VI sau VII – după bunul obicei al autorului nostru – cu sensuri noi, sporite. Iar ceea ce editura Nemira va oferi publicului român, e obligatorie menţiunea, este ediţia revizuită şi adăugită de Stephen King după finalizarea întregii serii.
Prin urmare, am pornit la drum cu sufletul strâns, dar înarmat cu toate notele de lectură posibile, cu toate sursele de internet memorate în browser, cu varianta electronică a tuturor volumelor la îndemână. Am abuzat de funcţia find pentru a căuta în toate volumele până şi aparent cel mai banal cuvinţel, dar care prin aşezarea lui într-un context anume dădea de bănuit. Am ajuns la un moment dat în impas, negăsind vreo noimă unui termen inventat de autor, şi am apelat la forumul de pe site-ul lui Stephen King. Iar surpriza cea mai mare a fost să primesc lămuriri chiar din partea autorului. Am prins forţe proaspete şi am dus treaba la bun sfârşit, cufundat parcă în transă…
Pistolarul, volumul I al seriei Turnul Întunecat, este gata să ajungă la cititorii români. De apariţia lui se îngrijeşte o echipă în care eu, unul, nu sunt decât o piesă de început. De-o importanţă la fel de însemnată este şi redactorul – Ioana Stănescu, pe care pasionaţii de Stephen King o ştiu drept Jen şi care este ea însăşi o garanţie că a ieşit până la urmă o treabă bună. Importanţi sunt şi corectorul, şi graficianul, şi tehnoredactorul… O armată de oameni care „conspiră” la o apariţie aşteptată de multă lume. Sunt sigur de asta.
Va urma volumul II, Alegerea celor trei. Nu vă îndepărtaţi. Îl aveţi pe Pistolar să vă ţină companie.
Zile lungi şi nopţi uşoare, cititori-sai!
Similar Posts:
- Noutăţi Guadeamus (11): Stephen King – Alegerea celor trei
- De prin presă adunate: interviu Stephen King în “Jurnalul Naţional”
- Noutăţi Gaudeamus (4): Richard Bachman – Blaze
- Nemira la Bookfest 2009
- Guest Post: “Blaze” sau Întregirea chintei
Aboneaza-te la comentariile acestui post
18 persoane au comentat acest post
May 29, 2009 - 8:56 pmFelicitari.Si spor la tradus.
@nemira: super! ati ales ilustratia americana pentru coperta, a lui whelan! excelente ilustratiile lui michael whelan pentru serie! putem spera ca-i editia ilustrata?
@mircea: intimidanta experienta, din cite presupun, inhamarea la o asemenea intreprindere. sper sa te tina cureaua si sper ca nemira sa ti-o dea alaturi pe jen de fiecare data, ca stie ea ce face
@Bear: si mie mi se pare Whelan cel mai bun (e drept ca n-am vazut chiar toate lucrarile celorlalti) – in afara de ilustratiile comics-urilor, care sunt criminale
Re: editia ilustrata – we’re not really rolling in money, here. Ar fi ceva, poate un collector’s edition care sa incununeze seria completa
@bear: intimidantă, dar nu imposibilă. trebuie doar atenţie şi chiţibuşărie. şi jen, desigur.
there you go: http://www.stephenking.com/DarkTower/the_artwork.html
nu-s toate, dar sunt reprezentative. si mie tot whelan imi place cel mai mult, desi wrightson deseneaza si el foarte foarte misto. editiile ilustrate americane sunt superbe, desi nu stiu cata lume ar da banii pe o editie premium.
faza e ca ultima oara cand am verificat eu cartile pe care le am costau fix la fel ca un trade paperback neilustrat… dar stiu ca in romania n-ar merge. si-asa ura mea pentru hardcovere se bate cu dragostea pentru dark tower… uf.
Cu precizarea ca artwork-ul de pe coperta editiei Gunslinger de acolo nu ii apartine lui Whelan. Cei de la Penguin l-au creditat din greseala si pentru coperta, el facuse doar ilustratiile de interior
@jen: vlad se referea la costurile drepturilor pentru ilustratii, cred
mda, pacat. editia cu care am descoperit eu DT era un paperback in franceza, scos de j’ai lu. avea ilustratiile alb-negru ale lui whelan. foarte misto. l-am cumparat oarecum din intimplare (era singurul stephen king din rafturile benzinariei din vecinatatea campingului unde stateam) si nu m-am prins ca-i inceputul unei serii. m-am apucat sa-l citesc mai tirziu, undeva prin germania, in autocar… iar pe cind am ajuns in tara ma zgiriam deja pe ochi ca la lyon, in librarie, desi mai vazusem doua volume din serie, am preferat sa-mi stric banii pe un best of spinrad si-un best of thomas disch, in loc sa iau king 
au trebuit sa treaca aproape 14 ani pina sa am DT-ul integral, in original
Wow, abia astept! O intrebare: va fi acelasi format de lux ca Duma Key? Banda neagra din stanga ma duce cu gandul la asta. Am intuit corect sau e doar un nou stil de ilustrare ale cartilor lui SK, indiferent de format? Mersi.
Uraaaa! cei mai tari Nemira! se pare ca din poza cartea o sa aiba acelasi format si aspect ca Duma Key,asa-i?
Felicitari pentru cartile bune si surprize! se pare ca ati dat deja lovitura tirgului ,chiar sunteti cei mai buni profesionisti!
abia astept sa apara
@Voicu & Sol: va fi acelasi format cu Duma, acel stil de compozitie a copertei 1 este specific formatului HC mare
@bear: apropo de DT în franceză. de-ai vedea ce ediţie superbă au scos cei de la j’ai lu cu integrala în 2 volume, cu toate planşele color grupate la sfârşitul fiecărui segment în parte! am volumele lângă mine as I write this, prin grija unui confrate întru king, care a ţinut să mi le împrumute pe toată perioada cât voi lucra la traducerea seriei. “e-un gest de cel mai mare egoism”, mi-a spus, “ca să te ajute la tradus şi să pot citi cât mai repede versiunea în lb. română”. îi mulţumesc şi pe această cale.
@Bear & Mircea: bai, ia nu mai pervertiti voi publicul autohton cu editii care mai de care mai rafinate, ca apoi nu se mai bucura de volumul prezent!
păi credeam că-i de la sine înţeles că ediţia noastră e mai acătării decât toate fiţele lor.
horia, ce-are una cu alta? eu ziceam ca (trecand peste costurile de achizitie a diverselor chestii), o editie ilustrata ar costa mai mult din cauza printarii color si pe hartie lucioasa a pozelor… nu? dar ca la americani probabil au scos atat de exemplare incat si-au permis sa le vanda ieftin, ceea ce la noi nu cred ca se poate.
nu stiu despre ce editii frantuzesti vorbiti voi, eu am ochit una de buzunar, niste carti argintii, care avea toate ilustratiile puse la mijlocul fiecarui volum. dragut, dar tot cele americane arata mai bine.
Felicitari! Ca traducator si mare amator de King, m-am intrebat de multe ori cum ar fi sa-mi propuna cineva sa lucrez la Dark Tower. As zice ca sunt fericit ca o face altcineva, nu eu
Munca-i multa si dificila, dar sunt sigur ca o veti dovedi. Remember the face of your fathers and stand true!
2 Trackback(s)