Din puncul meu de vedere, al cititorului, am ajuns sa cumpar mult mai multe carti decat citesc ~(350 / 35). Prin asta, cred eu, ajut si editurile sa vanda si incerc sa le deschid si copiilor mei pofta pentru citit.
Ceea ce ar trebui sa faca editurile? Sa stie sa promoveze mai bine cartile pe care le editeaza, sa comunice mult mai bine cu potentialii cititori (pentru asta felicitari! blogurilor Nemira si Leda), sa nu elimine din planurile editoriale cartile care nu au intotdeauna piata pe care ar merita-o (si sa incerce sa formeze acea piata), sa respecte promisiunile pe care le fac (stiu ca aici nu intotdeauna lucrurile depind strict de editura dar eu inchei acest an usor dezamagit de voi).

P.S. In acelasi context, astept de o saptamana un preview la “Cantul arcanelor”, ca sa vad daca o cumpar sau nu!

Extrem de grea intrebare. Experienta personala imi spune ca sollutia este renuntarea la cablul tv, neachizitionarea unui computer, inexistenta unui DVD player, la mine era videorecorder in urma cu 15 ani, lipsa unei console de jocuri. De ce?
Copilul care are aceste lucruri in casa va fi atras de imagine si, indiferent de numarul de carti aflate in casa sa, indiferent de cate carti citesc parintii in preajma sa, informatia vizuala il va atrage mai mult. Prietenii sai joaca jocuri on-line, asta va face si el, acestea il vor acapara si nu va citi! Punct.
O sa mi se spuna “Ii faci copilului program – 1 ora asta, 30 de minute asta, si nu stiu cat timp asta”. Da, ok, ii faci. Si cine vegheaza ca acel program sa fie respectat? Tu esti la serviciu. Ma refer la ambii parinti. Orele de program nu sunt batute in cuie. Astazi ajungi acasa la ora 18. Maine la 22. Copilul, odata venit de la scoala, singur acasa, ce va face? Va citi? Sau se va juca WOW?
Si, mai mult, vei ajunge, atunci cand el creste, sa te bucuri ca nu fumeaza, cum fac 24 dintre cei 27 de colegi din clasa lui, ca nu se drogheaza, ca nu bea, ca, atunci cand ii spui sa nu intarzie dupa ora 20:30, el este intotdeauna punctual si te asculta. Cat despre citit… la mine oricum e prea tarziu acum, greu sa-l convingi sa citeasca. Iar renuntarea la toate “binefacerile” tehnologice…ma scuzati: cati dintre dumneavostra nu aveti macar unul dintre obiectele enumerate mai sus? De fapt as face intrebarea si mai simpla: cate dintre obiectele de mai sus va lipsesc din casa?
Scoala nu este solutia, va garantez.
Daca gasiti o alta, spuneti-mi.

Initiativa este minunata, insa nu cred ca tine de edituri, ci de fiecare persoana in mod individual. La editura Nemira sunt in momentul de fata peste 120 de carti la preturi de 10 lei(si 5 lei), astfel incat sa-si poata procura oricine o carte, indiferent de situatia financiara, plus multitudinea de promotii si concursuri. Insa nu exista acea dorinta de a citi. Mi se pare deprimant deja cand vad profesori universitari, ingineri cu doctorat s.a.m.d. care nu stiu sa vorbeasca in mod corect limba romana. Un coleg acum nu mult timp, imi spunea cum i-au trebuit 15 minute in timpul unui examen, pentru a evita o cacofonie…Si e constient de ce s-a intamplat asta, dar nu e interesat sa schimbe ceva(sau cel putin nu are motivatia). Si vorbim iar, de viitori ingineri…
Din punctul meu de vedere faceti o treaba extraordinara si tot ce pot sa cer e sa o tineti tot asa. Nu ma pot plange decat cu faptul ca nu mai am unde sa pun cartile.

Cred că trebuie să le insuflăm cumva copiilor dragostea de carte -n-as putea spune cum, n-am copii, deci îmi lipseşte experienţa proprie, dar cred că exemplul părinţilor e cel mai important. Cum să citească un copil când părinţii lui nu pun niciodată mâna pe o carte, când în casă nu există nici o carte?
Pe lângă asta, cred că ar trebui să i se mai explice unui copil încă ceva: poate că e mai tentant să vezi un film sau să te joci pe computer, dar asta te limitează la imaginaţia regizorului, a scenaristului, a creatorului jocului (ba chiar îţi impune viziunea acestora asupra poveştii); în schimb, cartea lasă frâu liber imaginaţiei tale – totul e aşa cum ţi-l imaginezi tu insuţi, brodând în jurul cuvintelor scriitorului. Nu vi s-a întâmplat niciodată să fiţi dezamăgiţi de un film fiindcă nu s-a ridicat la înălţimea imaginilor pe care le-a creat imaginaţia dumneavoastră când aţi citit cartea, sau fiindcă personajele nu arată aşa cum vi le-aţi închipuit?
În altă ordine de idei, la televizor (sau pe diverse site-uri) suntem bombardaţi cu reclame pentru tot felul de produse. Dar de câte ori aţi văzut o reclamă pentru o carte? Eu una cred că editurile ar trebui să investească (mult) în clipuri publicitare

De ce editurile de la noi nu cumpara publictate la TV sau macar in ziare? E chiar asa de mic bugetul de marketing? De ce nu se incearca crearea unui hype inaintea lansarii unei carti bune? S-ar creste awareness-ul, probabil s-ar vinde mai mult, ceea ce ar permite si scaderea preturilor odata cu marirea tirajelor. Despre raportul pret carti/venit in RO vs. “afara” s-a mai discutat pe aici. Ca sa nu mai fie discrepanta asta cred ca ar trebui sa ne inspiram de la cei care reusesc. Uitati-va de exemplu ce anticipatie e in jurul lansarii “Under The Dome”. Oameni nerabdatori, price war intre Amazon si Wallmart, etc.

@Bogdan & Vero: uite o idee ce revine: de ce nu isi fac editurile reclama la TV? Costurile sunt enorme fata de ceea ce isi permit editurile. Nu numai spatiul de difuzare, ci si costurile de creare a acestor clipuri. Singurile reclame la carti au fost cele pentru editiile kiosk vandute cu ziarul. Dar acolo vorbim de trusturi media care detin si televiziuni, nu numai numeroase publicatii.

Eu la televiziunile franceze, germane sau engleze nu am vazut reclame la carti. Poate exista foarte putine exceptii notabile, dar altfel…

In publicatiile scrise si in online editurile sunt prezente. Dar, dupa buget, coane Fanica

mi s-ar parea stupid sa ii interzic copilului meu sa se uite la televizor, sa vada un film pe dvd, sa se joace pe calculator, poate-poate, de plictiseala, s-o apuca sa citeasca. asta nu e o solutie, e doar o modalitate de a-l face sa urasca lectura! dimpotriva, toate acestea nu pot fi decit o unealta pentru a-l conduce, in mod abil, catre anumite lecturi, daca stim cum sa il abordam. fiica-mea abia asteapta sa invete sa citeasca “omeneste” (“nu pe litere, tati, ca ala nu-i citit, e silabisit”) pentru a citi TOATE aventurile lui “Willy” Fogg in jurul lumii, dupa ce-a vazut de cel putin cinci ori desenul animat. abia asteapta sa poata citi ca sa afle TOATE aventurile lui Mowgli, dupa ce mi-a facut capul mare cintind in engleza-i stilcita melodiile din desenul animat. abia asteapta sa-l citeasca pe Harry Potter, care face in carti mult mai multe vraji ca-n filme. totul e sa stii cum sa-i pui problema si cind sa i-o pui. asta in ceea ce priveste cum trebuie sa actionam ca oameni.
ca editori, putem face doar un singur lucru: sa ne facem meseria bine, fara compromisuri de nici un fel. daca si dascalii si-ar face-o pe-a lor asa cum trebuie si daca parintii ar sti sa-i completeze in mod eficient, copiii ar citi, asa cum am citit si noi la vremea noastra. noi, editorii, trebuie doar sa ne facem meseria si sa le dm material de lectura. si, in ansamblu, o facem. e de-a dreptul inflatie de carti bune si ieftine si aratoase pe piata.
cit despre reclama la carte la TV sau pe billboard-urile publicitate, dream on! trebuie sa-i dau dreptate 100% lui vlad: sintem prea saraci ca sa ni le putem permite, fie si numai prin exceptie. solutia nu-i la noi, e la parinti si educatori. si exista!

@Bogdan: legat de “hype” si “price war”. Senzatia mea a fost ca a existat “hype” cand s-a aflat ca urmeaza sa apara Dark Tower in limba romana, de exemplu, oameni care nu stiau cum sa puna mana pe carte mai repede. La fel, legat de Duma Key a existat price war cand Cora a renuntat integral la rabatul librarului (pentru cei care nu stiu, cam 50% din pretul unei carti se duce la librar) pentru Duma Key, si aveau un pret imbatabil (40 lei), incat celelale lanturi credeau ca exista vreun fel de intelegere secreta intre editura si difuzor si vroiau si ei aceleasi facilitati. Si noi nu mai stiam cum sa explicam faptul ca ei au renuntat integral la procentul lor ca strategie de marketing.

Deci, pe scurt, exista price war, dar nu vezi pe nimeni scriind despre asta in presa. Exista si entuziasm, dar intrebarea este cati oameni sunt entuziasmati de aparitia unei carti. Cateva sute? Mai avem pana la cateva sute de mii…

de acord cu horia: depinde cum pui problema. cunosc oameni (inclusiv eu) care petrec multe ore pe zi jucandu-se si uitandu-se la tv, si totusi inca isi fac timp ca sa citeasca. daca tot zicea sorin de wow – exista cateva zeci de carti despre warcraft deja (cateva au aparut la amaltea acum cativa ani), asa ca e si asta un punct de plecare, mai ales daca ‘victimei’ ii place povestea jocului si nu doar sa omoare diverse chestii.

pana una-alta contribui la bunastarea amazon.co.uk, pentru ca un amic al meu din portugalia si-a descoperit la 20 si ceva de ani apetitul pentru lectura si ma foloseste pe post de robotel de sugestii. pana acum i-au placut toate, asa ca sunt mandra de mine.
(amicul cu pricina urmareste n seriale tv si se joaca cel putin pe un pc si o consola, pe langa facultate si citit.)

si ca sa raspund la intrebarea lui vlad: editurile nu cred ca pot sa faca mare lucru. parintii da, dar depinde de la copil la copil… iar unora pur si simplu nu le place sa citeasca si asta e. poate ca totusi nu e rea nici ideea cu lipsa altor modalitati de distractie – eu m-am apucat de citit in clasa a doua, intr-o vacanta la tara cand mi-am scrantit glezna si nu aveam acces la televizor. decat sa mor de plictiseala…

Hmm! intrebare foarte grea la care raspunsul trebuie gindit pe indelete si foarte bine.Solutia exista dar trebuie aplicata.In primul rind nu sunt de acord cu Sorin,nu ne putem intoarce inapoi in evul mediu, fara tehnologie, mai ales ca acum in realitatea imediata informatia inseamna putere, nu avem nici un fel de confort.Copilului i-se poate insufla dorinta de a citi prin efectul denumit de mine “nada”,de la jocuri ii poti da sa citeasca cartea din care s-au inspirat realizatorii jocurilor de ex.Star Craft,Star Wars,Dune,Harry Potter,samd., momirea cu cartea si apoi sa il vezi ca este captivat de ea reprezinta o realizare majora.
Fara sa fac o apologie a celor ce se intimpla in scoala romaneasca la ora actuala, gen imixtiunea politicului in viata scolara,schimbarea programei,manuale alternative(dupa parerea mea cea mai mare timpenie posibila),etc, observ cu parere de rau ca nu mai sunt lecturi obligatorii,iar profesorii ar trebui sa le recomande carti care sa ii faca pe elevi sa isi doreasca sa citeasca,exista o lipsa de comunicare.
As dori din tot sufletul ca la televiziune sa fie o emisiune cu si despre carti,din pacate bugetul scirtiie si este insuficient pentru realizarea acestui deziderat necesar editurilor,intr-o discutie pe care am purtat-o cu Cristian Tabara am aflat cu tristete ca emisiunea mea preferata ‘Parte de carte’ a fost suspendata, pacat!
Ca raspuns transant la ce am putea face noi ca oameni obisnuiti: este sa vorbim in stinga si in dreapta despre carti,da! sa le facem reclama atit editurilor cit si cartilor dar mai ales cartilor,sa povestim cunoscutilor despre cartile care ne-au dat pe spate si sa le insuflam dorinta de-a citi stirnindu-le curiozitatea.
Ca editura sa faceti ce ati facut pina acum dar si cu ceva reclame prin ziare in limita bugetului, fireste!,tineti blogul cit mai aproape de sufletul cititorului si realizati si niste sondaje cu si despre carti, am observat ca multi prefera sa se uite decit sa intervina pe net asa ca va puteti forma o imagine destul de clara citi citesc si cit de mult sunt interesati de carti,posibil desi mi-se pare putin mai dificil sa intrebati cititorii ce carti isi doresc spre publicare;am zis dificil deoarece stiu ca obtinerea drepturilor de autor implica sume mari si o gramada de negocieri.
Haideti sa facem un efort benevol cu totii si sa promovam CARTEA-hrana sufletului, si editurile,cred ca asa vom forma o lume mai buna!

Nu-mi place sa vorbesc mult,asa ca va intreb un singur lucru:citi romini isi pot permite sa dea 100de lei lunar pe carti?(dupa aceea putem sa ne intrebam de ce nu se cupara<sau citesc<carti)

Din moment ce n-am copii, n-am de unde sa stiu cum se petrec lucrurile “cu adevarat”, insa gandindu-ma cum am prins eu drag de carti, cred ca raspunsul depinde carei varste ne adresam solutiile (sau asa ceva). Eu cred ca un om prinde de foarte mic, din prima copilarie, pasiunea pentru lectura daca isi da seama ca in interiorul acelor doua coperte se afla un univers superb pe care il poate accesa oricand. Asta a insemnat pentru mine farmecul cartilor in copilarie: sa deschid o carte, Peter Pan sau Calutul Cocosat sau Craiasa Zapezii, sa ma zgaiesc ore in sir la ilustratii, pentru ca apoi sa imi doresc foarte mult sa aflu ce poveste se ascunde in spatele imaginilor. De-acolo a fost doar un pas pana la a ma milogi de a-i mei sa-mi citeasca (“cheteste, mama, cheteste!” – inca e replica preferata alor mei), asta dupa ce ei, in fiecare noapte timp de 3 ani, si cate alte nopti in alea 9 luni, ma adormeau citindu-mi, ma sarbatoreau facandu-mi cadou carti frumos ilustrate, unele in romana, altele in franceza sau maghiara ori rusa, nu conta!

Deci, pana sa vorbim despre carti dupa jocuri pc sau dupa filme ori alte “carlige” ar trebui sa vorbim despre educatia parintilor, despre timpul pe care il aloca copilului si despre calitatea lui- calitatea timpului vreau sa spun. Daca in loc sa stai langa copil si sa-i citesti trei randuri inainte de culcare, sau cand mai ai timp, sa te uiti pe poze impreuna cu el, preferi sa-l pui in fata tvului la desene animate, ca sa scapi de el, atunci e cam clar ca n-ai dreptul sa te plangi apoi ca “nu-i place sa citeasca” (desi de cand a invatat la scoala sa citeasca, ai stat cu jordeaua pe el sa invete “Stejarul din Borzesti”- asta ca sa ating si problema textelor din manualele de romana din clasele primare, care sunt moartea pasiunii livresti, ca sa zic asa). Este interesant ca parintii mei nu m-au obligat niciodata- dar niciodata- sa citesc ceva anume. Nu m-au haituit, nu m-au criticat sau nu mi-au reprosat ca nu citesc destul de mult, ca nu citesc clasici, ca nu citesc aia sau ailalta. Singura perioada in care ei si-au folosit autoritatea a fost in primii 6 ani, cand au fost destul de abili incat sa-mi formeze niste pasiuni pe care le mai am chiar si azi. Dupa ce am invatat sa citesc, m-a ajutat si anturajul, e adevarat, dar deja samanata era plantata in mine si sunt sigura ca ar fi incoltit si independent de anturaj, caci el nu a fost atat de hotarator.

Deeeci, inca o data deci: primii ani, primele experiente pozitive cu cartile si lumea povestilor, disponibilitatea parintilor de a construi viata copiilor prin instrumente artistice, fara sa aleaga de fiecare data solutiile facile, alegerea unor publicatii adecvate, oferind o adevarata “educatie vizuala” copiilor mici. Tv-ul, jocurile pe calculator vor face parte oricum din viata copilului, acolo-i alta treaba iar eu netrecand prin etapele astea decat mult mai tarziu, dupa ce citeam deja, atunci nu prea stiu cum ar trebui procedat. Ai mei se bucura ca n-au prins era asta hipertehnologizata. Si cam inteleg de ce.

@Doru: hai sa incepem cu 5 lei pe luna http://www.nemira.ro/5-lei
sau 10 lei http://www.nemira.ro/10-lei

Gasesti acolo si fictiune si nonfictiune, si mainstream si literatura de gen, si clasici si contemporani. Chiar din toate.

Si nu e vorba doar de Nemira: Polirom au de ani buni cartile la un euro, Humanitas au portocala si au si ei carti la 5 lei si tot asa. Toate editurile au. Stii ce mi se pare surprinzator? Gasesti carti foarte bune in cosurile cu volume la pret de dumping. Eu intotdeauna cand intru intr-o librarie acolo ma duc, dar nu pentru ca sunt cautator de chilipiruri.

@Vlad Puescu: Stii care e problema? multi au senzatia ca daca sunt la pretul ala, sunt si la valoarea aia. Recent am sugerat unui prieten, si exact asta mi-a spus. Nu sta sa ridice cartea in mana, sa se uite putin…
Sincer, chiar nu cred ca e problema de bani, sunt student, si nu exista luna in care sa nu iau cel putin o carte (ajung si la 5-6 cand ma apuca…ce mai conteaza mancarea ). Si asta pentru ca stiu cateva depozite care au reduceri de 20%, urmaresc putin pe siteuri, atat din tara cat si din afara (am mai facut comenzi de la unguri de carti in engleza, si au servicii impecabile) ce oferte mai sunt s.a.m.d.
In plus, se spunea mai sus, cum putem influenta copilul sa citeasca… Eu personal am inceput sa citesc in disperare acum 2-3 ani(primul an de facultate). In acest timp am adunat la carti cat sa umplu o bibleoteca lejer. Si nu e ca si cum nu mai pusesem mana pe o carte pana atunci, dar nu eram atat de pasionat. Tine de individ, de dorinta de dezvoltare personala, indiferent de ce doreste parintele pentru copil, tot de la el trebuie sa vina alegerea.
Si ca o mica sugestie, legat de intrebarea initiala, pe mine personal m-ar atrage editii limitate la anumite carti, eventual cu semnatura autorului (mai greu, stiu), lucruri de genul asta.

Ce ar putea face editorii? Presupun că ar putea să studieze bine cărui public i se adresează şi să îi ofere acestuia cărţi pe măsura aşteptărilor. Ar putea să întrebe ce vrea publicul, mai degrabă decît să îi spună publicului ce ar trebui să vrea. Ar putea să aleagă bine cărţile, autorii, traducătorii, redactorii literari, corectorii şi tehnoredactorii, ba chiar şi graficienii. Ar putea să facă lucrurile temeinic. Unii le fac, alţii mai puţin. Cei care “mai puţin” se miră ulterior de ce au stocuri uriaşe de volume nevîndute…

Ce ar putea face oamenii obişnuiţi? Ar putea înţelege că mai multe şanse au în viaţă aceia care se îngrijesc de educaţia proprie decît aceia care se complac cu televiziunea prin cablu şi cu jocurile online. Încă nu am auzit de sporuri de leafă pentru vizionarea integrală a unei telenovele. Pe cînd de sporuri de leafă sau de avans în carieră pentru absolvirea unei facultăţi ori a unor studii de doctorat parcă am mai auzit pe alocuri…

@adi: ce inseamna sa umpli o biblioteca? cit de mare?

Vlad, nu cred ca exista parinte care sa nu fi incercat diverse metode prin care sa-si indemne copilul sa citeasca. Plecand de la sondajele care demonstreaza ca doar 1,5% dintre romani cumpara carti, toata discutia referitoare la ce si cum care s-a petrecut, incepand de ieri aici, s-a inecat in proprie experienta.
Din pacate exista persoane care mi-au raspuns mie si n-au raspuns intrebarii ce trebuie facut. Atrag atentia ca, daca intr-o familie copilul citeste, in alte 8-9 nu o face, indiferent de indemnurile, rugamintile, pedepsele, samd, la care este supus. Ca sa nu spunem ca o mare parte dintre parinti nu citesc. Altfel ar fi cumparat carti. Sunt oameni care intra in casa mea si se minuneaza de cate carti am. Pentru ca exista, la roamani, o zicala: “Unde este carte e si prostie!”
Pe de alta parte nu stiu, dar probabil; 3-5 % dintre romanai, daca nu mai multi, au venituri superioare mediei. Intrebarea care se pune este: de ce nici macar in aceste familii nu citesc copiii, parintii si cine-or mai fi, in general. La fel cum, se pare, circa jumatate dintre familiile de la noi au un computer in casa. Care este solutia, deci? Pretul cartii? Imi este teama ca nu. Sau nu doar. Cartile vandute de ziare, care costa foarte putin, s-au vandut in peste 100000 de exemplare. Cunosc o multime de cetateni care le-au cumparat pe toate. Ca sa le puna in biblioteca, pentru ca arata bine. Nu ca sa le citeasca.
Am si eu o intrebare: cati dintre voi circula cu mijloacele de transport in comun, poate mai putin metroul. Credeti ca o mare parte dintre cei ce folosesc aceste mijloace pentru deplasare fac parte din publicul tinta?
Sau intr-un liceu. Am mers in liceul fiului meu. Credeti ca am gasit un singur amator pentru cenaclu? Iar liceul este unul din categoria celor de valoare.

@Bear: ), pentru moment una de dimensiuni mai reduse, va creste considerabil in timp

@florin patea: dar nici oameni avansati pentru ca au citit dune n-am auzit…
(iar oamenii care citesc carti de specialitate, pt serviciu, cred ca sunt si mai putini decat cei care citesc de placere)

@sorin: nu stiu daca sunt publicul-tinta (ma rog, ar fi greu de spus oricum, pentru ca in metrou sunt de la studenti la pensionari), dar am remarcat ca din ce in ce mai multa lume citeste in mijloacele de transport in comun. acum 5-10 ani eram intotdeauna singura cu o carte in mana, acum sunt 2-3 persoane/vagon.

iar cenaclul nu cred ca e un instrument de masura atat de bun. nici eu nu m-as fi dus la un cenaclu in liceu, si totusi citeam.

Parerea mea este ca ar trebui sa se puna mai mult accent pe literatura contemporana, intrucat edituriile tot reediteaza cartile vechi pe care le gasesti la toate anticariatele la un pret mult mai mic.Eu personal prefer genul istoric, aventuri, SF si dragoste. Cu ocazia asta vreau sa va reamintesc ca astepSt aparitia volumului 3 din seria Lux-Invidie si bineinteles Splendoare care tocmai a aparut. Sper sa le publicati cat mai repede intrucat mai cunosc persoane care abia asteapta sa apara toata seia Lux.

@Bear Nu ştiu ce înseamnă “o bibliotecă mare”, Horia. Am în schimb o idee ce înseamnă “o bibliotecă prea mare”: Acum vreun an am făcut un calcul cîte dintre cărţile pe care le-am adunat nu am citit, am estimat o carte citită pe săptămînă pentru viitor şi am constatat că, speranţa de viaţă a bărbaţilor din România fiind ceea ce este, ori citesc mai repede de acum încolo, ori am grijă să trăiesc mai mult decît media, ori o să rămînă o parte dintre cărţi necitite de subsemnatul.

Ca să fie tacîmul complet, după ce am făcut constatarea aceasta, nu m-am oprit din achiziţionarea cărţilor. Dimpotrivă.

Jen, daca erai atenta observai ca vorbesc despre mijloacele de transport, cu exceptia metroului.

@florin: i know what you mean

Nu inteleg legatura dintre mijlocul de trasport si citit.

si mie imi scapa legatura… am scris metrou ca sa nu repet ‘mijloacele de transport’ in comun, sunt aceiasi oameni ca si in autobuz, poate minus cativa pensionari. daca ajuta la ceva, ‘observatiile’ mele sunt bazate in primul rand pe ratb, pt simplul motiv ca circul destul de rar cu metroul.

Jen, ia incearca sa iei, dimineata la ora 7, tranvaiul 36 care vine dispre Gara Republica si merge spre Pipera. Plin de indivizi nespalati, vulgari, care asculta cu totii manele de pe telefoanele mobile, fara casti. Ai sa intelegi…

AAA, si nu uita ca tu stai in DT. E o diferenta…

si in 41 sau in troleibuz/autobuz e la fel dimineata (inclusiv nespalatii, poate doar in cantitati mai mici). pentru ocazii din astea s-au inventat audiobooks iar la intoarcere, cu putin noroc, nu e greu sa gasesti un loc bun pt citit, eu reuseam aproape intotdeauna venind de la romana la ora de varf.

@Voicunike: emisiunea lui Cristi Tabara nu s-a suspendat, doar s-a mutat: acum e duminica dimineata la TVR1 si se numeste “Ca la carte”. Ieri a fost o emisiune intreaga dedicata unei noi aparitii Nemira: http://www.nemira.ro/bonton/ghidul-optimistului-ghidul-pesimistului–1398

Am scris si eu despre ea aici: http://www.nemira.ro/blog/ghidul-optimistuluighidul-pesimistului . V-o recomand, e foarte haioasa. Si emisiunea fost faina.

@Vlad-emisiunea s-a suspendat de la Protv! Multumesc mult pentru informatie,fii sigur ca ma voi uita la Tvr1,Nemira este editura mea de suflet!
Off topic-Mai ai ceva surprize la capitolul aparitii?!
Faci si o postare cu lansarea cartii Under The Dome? O vom citi si noi in 2010?Bineinteles la Nemira ,nu-i asa?

@Voicunike: inca nu am primit exemplar din “Under the Dome”, nu stim cum e, deocamdata avem alte proiecte, afli de ele la timpul potrivit.

Da, parca ar mai fi o surpriza, vedem azi-maine.

Nicule, nu mai cere, uite link – ti-o comanzi de aici, te cost, cu transport 23 $ = 70 Ron si o citesti
http://www.amazon.com/Under-Dome-Novel-Stephen-King/dp/1439148503/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1257925924&sr=8-1

păi bine, bujold, tu vrei să n-am din ce-mi hrăni familia?

@ Vlad-Speram sa fie asa! Esti cel mai fin!De abia astept surpriza!
@Bujold-Si cind sa mai invete un cal batrin engleza? adica eu!
@Mircea-Nu’s ce are Bujold cu King si cu tine! Ar fi pacat sa nu beneficiem de o traducere a celui mai titrat traducator de King,si in acelasi timp sa traiasca si familia ta!

La 1100 de pagini in original, mai mult te dai de ceasul mortii sa o duci pana la capat…

Mircea, of course, ce rost are sa-ti hranesti familia? Vine un timp cand si reciproca e valabila… Eu tanjesc dupa el, mai am putin, 15-20 de ani! “-)