Obsesia - Bedros Horasangian

De la o vreme nu ne mai miram de cît de buni sîntem, ci de cît de rai am fi putut sa fim. Repetãm, pare-se, aceleasi vechi greseli pe care istoria le-a mai declinat cîndva, aici si aiurea. Revin gînduri si imagini care ne mai pateaza memoria si din care începem sa învatam, anevoie, refuzul de a ne lasa dusi cu zaharelul.

Iata, desi neacuzati - cît de vinovati sîntem!

Satui sa ne auto-amagim si sa ne faurim viitoruri iluzorii, gasim trezirea, veghea si amintirea drept panacee împotriva unei letargii comune. Terna, sacadata, obositoare, iterativa.

Iar de obsesie nu poti scapa usor, doar infruntîndu-te cu ea cu-adevarat, o poti alunga sau învinge...