  |  Biografie
1897
Se naste, la Billom, Puy-de-Dome, Georges Bataille. Tatal sau e orb. Studiaza la liceul din Reims. Prin 1918, Bataille scrie Notre-Dame de Rheims, text ce va fi reluat in tomul I al Operelor complete (Gallimard). Fusese demobilizat pe motiv de tuberculoza. Seminarist la Saint-Flour.
1920
Bataille o intalneste pe Sylvia, cu care se casatoreste.
1922
Isi sustine teza la Ecole Nationale des Chartes, unde a intrat primul. Pozitiile tezelor sustinute de intreaga promotie din acel an pentru obtinerea diplomei de arhivist-paleograf vor fi publicate sub titlul L’Ordre de chevalerie, conte en vers du XIIIe siecle, cu o introducere si note de Bataille, la Picard, Paris.
„Il vedeam foarte des intre 1917 si 1927 aproximativ, in cursul vacantelor. [...] La 20 de ani, in muntii nostri din Auvergne, ducea o viata de sfant, impunandu-si o disciplina de munca si meditatie. Se pregatise singur pentru bacalaureatul de filozofie si, in acelasi timp, studia religia si, poate, teologia. Toate astea intr-o frumoasa casa austera, aceea a bunicului sau, situata la doi pasi de vechea biserica romana in care fusese inchis intr-o seara; cufundat in rugaciuni sau meditatii, nu auzise paracliserul incuind usile grele“ (Dr. G. Delteil, scrisoare catre Jean Piel, publicata in Critique, nr. 195–196/august–septembrie 1963, sub titlul „Bataille A Riom-es-Montagne“).
1922
Crize de misticism, care-l imping la o sedere in mijlocul calugarilor benedictini din insula Wight. Bataille se gandeste sa se faca preot (preotia si cecitatea tatalui pot fi citite ca fantasme de baza ce se regasesc in Histoire de l’oeil, L’Abbe C.). La finele acestei sederi, isi pierde credinta.
1923
Intalnire cu opera lui Nietzsche: „Mi-a dat impresia ca n-am nimic altceva de spus.“ Bataille va ramane fascinat de Nietzsche (fara a-i fi totusi vreodata discipol): Sur Nietzsche, Memorandum.
1924
Bataille este angajat la Cabinetul de Medalii de la Biblioteca Nationala. Colaboreaza la revista Arethuse: „Les monnaies des grands Mogols au Cabinet des Medailles“, „Notes sur la numismatique des Koushans et des Koushanshahs sassanides“ etc. Unele dintre aceste articole sunt publicate in Opere complete, tom I.
Intr-un bordel din cartierul Saint-Denis, intr-o seara, impreuna cu Michel Leiris, Andre Masson si Alfred Metreaux, planuieste crearea unei reviste.
1926–l927
Bataille urmeaza o cura psihanalitica cu Dr. Borel (la care face aluzie in Histoire de l’oeil). Se invarteste in cercurile suprarealistilor, fara a se angaja vreodata in mod declarat alaturi de ei.
1928
Publica Histoire de l’oeil sub pseudonimul de Lord Auch (cartea va fi reluata de J.-J. Pauvert in 1967; v. Opere complete, tom I).
1929–1930
Bataille conduce revista Documents, pe care a fondat-o impreuna cu Georges-Henri Riviere, si publica in ea, in principal: „L’Apocalypse de Saint-Sever“, „Le cheval academique“, „Le langage des fleurs“, „Materialisme“, „Figure humaine“, „Le tour du monde en quatre-vingts jours“, „Chameau“, „Malheur“, „Poussiere“, „Lieux de pelerinage: Hollywood“, „Le gros orteil“, „Le bas materialisme et la gnose“, „Les ecarts de la nature“, „Les Pieds nickeles“, „L’art primitif“ etc. (unele dintre aceste articole sunt reluate in Opere complete, tom I).
Ruptura violenta cu suprarealistii. In Documents, Bataille il acuza pe „nemaipomenitul Breton de a fi un fals revolutionar cu cap de Hristos“ (dosarul conflictului se afla in Opere complete, tom II). Bataille si Breton aveau sa se impace pe urma, apoi sa se certe din nou.
1931
L’Anus solaire, publicat de Galerie Simon (reluat in Opere complete, tom I). Bataille paraseste revista Documents si colaboreaza la La Critique sociale, revista a Cercului comunist democratic. Publica recenzii, intre care una la Psychopathia sexualis a lui Kraft-Ebing.
1932
Bataille urmeaza cursurile lui Kojeve despre Hegel. Scrie impreuna cu Raymond Queneau o „Critique des fondements de la dialectique hegelienne“ in La Critique sociale. Ulterior, ii va consacra un pasaj lui Hegel in L’Experience interieure si va opune negativitatii hegeliene puse la lucru o negativitate lipsita de folos, care raspunde temelor cheltuirii improductive si partii gratuite expuse in La Part maudite.
1933
Bataille o intalneste pe Colette Peignot, careia ii va publica Scrierile sub numele de Laure: „Viata lui Laure a avut un caracter depravat, dar nu de la inceput. [...] Frumusetea lui Laure nu li se vadea decat acelora care ghicesc. Niciodata n-am intalnit pe cineva nesupus si pur ca ea si nici mai limpede «suveran», dar la ea nu exista nimic care sa nu fi fost menit umbrei. Nimic nu iesea la iveala. [...] Numele ei avea pentru mine intelesul orgiilor pariziene ale fratelui sau, de care mi se vorbise de mai multe ori. Ea insa era vadit puritatea, mandria chiar, estompata“ (Vie de Laure, in Opere complete, tom VI, anexa I, pp. 275–277).
In La Critique sociale, Bataille publica „La notion de depense“, foarte influentat de Essai sur le don de Mauss. Aici dezvolta tezele despre irosirea improductiva, consum, sacrificiu, potlatch, reluate in La Part maudite, lucrare pe care o considera drept cea mai importanta dintre cele scrise de el. Este, de asemenea, singura lucrare propriu-zis teoretica a lui Bataille.
Tot in La Critique sociale, publica si „La structure psychologique du fascisme“, in care utilizeaza, introducand cuvintele si temele sale proprii, analiza marxista.
1934
Bataille este membru al unei organizatii de tendinta trotkista animate de Boris Souvarine, directorul revistei La Critique sociale.
Unele neplaceri legate de sanatate il silesc sa-si ia o vacanta; acum cunoaste o „iluminare“ care, asociata cu initierea in metodele orientale (zen, yoga), va da nastere la L’Experience interieure si la Methode de meditation. Publica Le Petit, sub pseudonimul de Louis Trente (reluat de J.-J. Pauvert in 1963).
1935
Bataille fondeaza grupul „Contre-Attaque“ (Uniunea de lupta a intelectualilor revolutionari), impreuna cu Andre Breton – cu care se reconciliaza provizoriu – Paul Eluard, Maurice Heine, Pierre Klossowski, Benjamin Peret, Yves Tanguy. Grupul publica Cahiers de Contre-Attaque si se aduna intr-un pod de pe quai des Augustins, care va fi mai tarziu atelierul lui Picasso. Ultima adunare a grupului va avea loc la 21 ianuarie 1936, pentru comemorarea jubilatorie a mortii lui Ludovic al XVI-lea. Se va dizolva in fata violentei contradictiilor sale interne.
1936
Bataille publica Le Labyrinthe (in Recherches philosophiques) si Le Bleu du ciel, dedicat lui Andre Masson, „povestire care dezvaluie posibilitatile vietii [...] si trezeste o clipa de furie, fara de care autorul ei ar fi orb in fata acestor posibilitati excesive“ (Cuvant inainte la editia de la Pauvert, 1957 ). Impreuna cu Andre Masson, publica Sacrifices. Colaboreaza la nenumarate reviste.
Impreuna cu Roger Caillois si Michel Leiris fondeaza Colegiul de sociologie sacra, care are drept scop studierea existentei sociale sub toate formele ei si discernerea prezentei sacrului in ea (preocupare ce se regaseste in L’Erotisme).
Bataille fondeaza revista Acephale, ilustrata de Andre Masson (vor aparea numai trei numere) si care va da nastere mai apoi la o societate secreta, creata impreuna cu Pierre Klossowski si alti prieteni. Aceasta va dura pana in 1939, fixandu-si ca scop dereglarea mecanismelor sociale si visand la sacrificii: nici unul dintre participanti nevoind sa-si asume rolul de victima, membrii societatii vor taia o oaie! (Cel putin, asa spune legenda.)
1937
Publica Madame Edwarda, sub pseudonimul de Pierre Angelique, la Editions du Solitaire (reluata de J.-J. Pauvert in 1966).
1938
Moartea Laurei. Foarte afectat, Bataille aluneca in boala si singuratate. Isi petrece timpul la Biblioteca Nationala, unde citeste mult. N-a publicat inca nici o carte sub adevaratul sau nume. Se initiaza in yoga (ii va face analiza si critica in primele pagini din L’Experience interieure). In urma unui nou incident pulmonar, Bataille paraseste Parisul si se instaleaza in Normandia, apoi la Vezelay, unde ramane pana in l949.
1943
Prima versiune din L’Experience interieure, publicata la Gallimard. „Nu sunt un filozof, ci un sfant, poate un nebun.“ Reactie virulenta a lui Sartre in Cahiers du Sud, sub titlul: „Un nouveau mystique“ (reluat in Situations I, Gallimard). „Acest necunoscut salbatic si liber, caruia Dl Bataille cand ii da, cand ii refuza numele de Dumnezeu, este un pur neant ipostaziat [...]. Cu vorbe precum «nimic», «noapte», «necunoastere» care «dezgoleste», el ne-a preparat nici mai mult, nici mai putin decat un mic si simpatic extaz panteist.“ Raspunsul lui Bataille se afla in Sur Nietzsche (v. Opere complete, tom VI).
1944
Le Coupable (Gallimard) si L’Archangelique (Ed. Messages).
1945
Sur Nietzsche, Volonte de chance (Gallimard), L’Orestie (Ed. des Quatre Vents) si Dirty (Ed. Fontaine).
1946
Bataille fondeaza Critique, revista generala a publicatiilor frantuzesti si straine. Se casatoreste cu Diane de Beauharnais.
1947
L’Alleluiah, catechisme de Dianus (la Blaizot); Methode de meditation (ed. Fontaine); Histoire de rats, Journal de Dianus si Haine de la poesie (Minuit). Conduce la Minuit colectia „L’usage des richesses“ (in care va aparea La Part maudite).
1948
Theorie de la religion (Gallimard) si foarte numeroase articole.
1949
Eponine (Minuit). Bataille isi reia slujba de bibliotecar, la Carpentras mai intai si apoi la Orleans, unde va locui pana la moarte.
1950
L’Abbe C. (Minuit). Prefata la Justine ou les malheurs de la vertu de Sade (la J.-J. Pauvert): „Pentru cine vrea sa mearga pana in strafundul a ceea ce inseamna omul, lectura lui Sade e nu numai recomandabila, ci si necesara.“
1951
Mutarea la Orleans.
1955
La Peinture prehistorique: Lascaux ou la naissance de l’art si Manet (la Skira): „Artistul? Acest individ banuitor, nepreastiind ce-l face plin de sine! Asa arata, cel mai adesea, ceea ce in chip suveran este cel pe care nu-l mai inclina maiestatea fortelor ce-l impun“ (Manet, „Une subversion impersonnelle“, p. 26).
1957
La Litterature et le Mal (Gallimard), L’erotisme (Minuit).
1959
Prefata la Le Proces de Gilles de Rais, text ingrijit de Pierre Klossowski (J.-J. Pauvert).
1961
Les Larmes d’eros (J.-J. Pauvert).
1962
L’Impossible (fosta Haine de la poesie), urmat de Dianus si L’Orestie. Moartea lui Georges Bataille la Paris: „In privinta sfarsitului in neant, spunea pur si simplu Asta e!“ (scrisoare a lui Dr. Delteil catre Jean Piel). „La sfarsit, caderea in moarte e scarboasa“ (L’Experience interieure).
1966
Ma mere si Le Mort, postume (J.-J. Pauvert). La Gallimard, Operele complete ale lui Bataille numara 12 volume (1970–l988).
Cartile scrise de Georges Bataille sunt grupate pe urmatoarele colectii: | |
 | » Carti scrise de Georges Bataille |  |
| | Pret cu TVA
0,00 RON | | | |
|
|
   Cosul se actualizeaza... | |
   |
