Fiara - Cosma Brasoveanu

Patrascu isi privi instinctiv ceasul - ora doua, cerceta peste ochelari chipul Anetei: Fiara! Hotarat nu voi intelege niciodata...

Femeia astepta linistita, ca intr-o gara sau intr-o sala unde trebuie sa-ti vina randul la o audienta care nu-ti pricinuieste insomnii. La

perchezitia din arestul militiei, ii scosesera ghena de buret, care ii imbraca trupul de la subtiori pana la genunchi, bandajele de pe pulpe.

Metri intregi de tifon izbutisera impreuna cu ciorapii de bumbac sa-i transforme picioarele, intr-adevar remarcabile, în butuci de elefant.

Silueta era bine desenata, poate chiar splendida in costum de baie sau o rochie bine cusuta, frantujii numesc genul fausse maigre, dar de aici pana la a-ti pierde mintile vazand-o doar cum ii zvacneste soldul, ori cum isi unduie sira spinarii, erau de strabatut kilometri. Bineinteles, maiorul facea eforturi sa nu se lase derutat de travestiul, de altfel izbutit, al figurii...