|
1
Ziua a 32-a, Luna Liliacului, Anul Cainelui
Al 9-lea an al Domniei Printului Imperial Cyron
Al 162-lea an al Dinastiei Komyr
Al 736-lea an de la Urgie
Drumul Imperial Sud, Nalenyr
Moraven Tolo ajunse pe coama dealului, cu cateva clipe inaintea insotitorilor sai de calatorie. Barbatul pe jumatate orb care gafaia in urma sa icni fara voie. Se uita inapoi, la nepotul si stranepotul care i se alaturara, apoi arata spre orasul aflat la distanta.
– Iata-l, Moriande, cel mai mare oras din lume.
Spadasinul dadu incet din cap, in semn de aprobare. Drumul continua in jos, pe coasta impadurita a dealului, iar portiuni din el puteau fi vazute serpuind prin valea Raului de Aur, spre oras. Trecusera ani de cand nu mai vazuse capitala Nalenyrului, mai mare acum, dar inca usor de recunoscut. Wentokikun, cel mai inalt turn dintre cele noua ale orasului, do mina cartierul dinspre rasarit, iar folosirea lui ca reper facea mai usoara identificarea celorlalte locuri.
Batranul, cu suvitele de par si barba dansand in adierea usoara, dadu din cap spre Moriande.
– Cel mai inalt dintre turnuri, cel dinspre rasarit, este Palatul Imperial. Poate ca vederea mi-a slabit, dar tot il deslusesc limpede. Imi aminteste de ultima data cand am dat cu ochii de el.
Moraven ramase tacut, desi privelistea capitalei ii inspira aceeasi teama resimtita de toti pelerinii. Extinderea Moriandei ilustra foarte bine schimbarile din lume. Pe masura ce magia nestapanita se diminua tot mai mult in teritoriile civilizate, iar comertul aducea prosperitate, capitala devenea tot mai mult un simbol al sperantei. Desi oamenii se temeau mereu de intoarcerea la Vremea Ghetii Negre si la vrajile care o raspandisera, indrazneau sa spere ca puteau tine asta sub control. Moriande se marise nu din cauza magiei si a superstitiilor, ci datorita izbanzii asupra lor.
Ritmul extinderii il surprinsese si era limpede ca se accelerase in ultimele decenii, sub domnia Dinastiei Komyr. De multe ori, in cursul saptamanii trecute, Moraven ascultase cum venise batranul la Moriande, cu optzeci si unu de ani mai inainte, pentru primul mare Festival de celebrare a Dinastiei Komyr. De atunci, sarbatoarea rezistase pret de noua cicluri, timp de noua ani fiecare, si inca o data pe atat. Acesta fiind cel de-al noualea an al Domniei Printului, oamenii stiau ca Festivalul fagaduia sa fie o dubla binecuvantare. Batranul spera sa profite de imprejurare, fapt pentru care isi adusese vlastarele in calatoria istovitoare spre nord.
Orasul era atat de intins, incat drumul pana acolo parea sa nu fie nici pe departe de doua zile, atat cat mai aveau de mers din locul unde stateau. Raul de Aur despartea chiar la mijloc intinderea alburie, facand o bucla ampla spre nord. Sase dintre cele noua turnuri se inaltau in jumatatea de nord, iar celelalte trei la sud, inclusiv Turnul Dragonului, Wentokikun, care-i apartinea Printului. La fel de impresionante, desi mai greu de vazut de la distanta asta, erau cele noua poduri arcuite deasupra raului inspumat.
Inaltimea lor ingaduia chiar si celei mai mari nave sa treaca pe sub ele cu usurinta, iar latimea lor facea ca Drumul Imperial sa para o cararuie.
|
Cosul se actualizeaza...
