Zeii Lumii Fluviului - Philip Jose Farmer

1

Loga plesnise ca un ou.
La ora 10:02, imaginea lui aparuse pe ecranele de pe peretii apartamentelor celor opt locatari. Acestia l-au vazut oarecum de sus, de la buric si pana la cativa centimetri deasupra capului. Laturile biroului aproape ca se atingeau de marginea campului lor vizual, si se mai vedea o parte din peretele si podeaua din spatele lui.
Loga arata ca un Buddha roscat si cu ochi verzi, care traise ani de zile intr-o fabrica de inghetata si nu reusise sa se fereasca de ispita prezentata de produsele acesteia. Desi pierduse peste opt kilograme in decurs de trei saptamani, ramasese totusi foarte gras.

Era insa un Buddha foarte fericit. Zambind, si avand fata mare cat un dovleac ce parea sa sclipeasca, el a rostit in esperanto:
– Am facut o descoperire deosebita! Voi rezolva problema...
Apoi a aruncat o privire spre dreapta lui.
– Imi pare rau. Am avut impresia ca am auzit ceva.
– Si tu, si Frigate, a spus Burton, ati devenit paranoici. Am cercetat fiecare dintre cele treizeci si cinci de mii sapte sute nouazeci si trei de camere din Turn si...
Ecranele au palpait. Trupul si fata lui Loga au licarit, s-au alungit, dupa care s-au micsorat treptat. Intreruperea durase probabil cinci secunde. Burton a ramas uimit. Era prima oara cand ecranul evidentia interferente sau o functionare defectuoasa. Imaginea a revenit si a devenit limpede.
– Da? a spus Burton pe un ton lenevos. Ce va agitati atat?
Imaginea electronica a devenit apoi o enigma.

Burton a tresarit si s-a prins cu mainile de bratele fotoliului. Acestea constituiau singura legatura cu realitatea, intrucat ceea ce vedea pe ecran parea total ireal.
Din colturile buzelor lui Loga porneau crapaturi in zigzag, ajungand pe obraji, pana spre par.
Acestea erau adanci si pareau sa treaca prin piele si carne pana in cavitatea bucala si spre partea osoasa.
Burton a tasnit din fotoliu.
– Loga! Ce s-a intamplat?
Crapaturile se extinsesera acum in jos, pornind dinspre fata lui, mergand spre piept, peste pantecul umflat, brate si maini. Sangele a tasnit prin pielea lui bolnavicioasa, stropind pupitrul.

Inca zambind, s-a desfacut ca un ou spart, si s-a prabusit in lateral, catre partea dreapta a fotoliului fara brate. Burton a auzit un sunet ca de sticla sparta. Apoi n-a mai vazut decat partea superioara a unui brat, fragmentele patate, de parca ar fi fost bucati dintr-o sticla de vin rosu, sparta.
Carnea si sangele s-au amestecat. Nu au ramas decat niste baltoace stralucitoare. Burton incremenise, dar cand l-a auzit pe Loga strigand, a sarit in sus.
– I tsab u!
Strigatul a fost urmat de un bufnet, ca si cum pe podea ar fi cazut un corp greu.
Burton i-a convocat si pe ceilalti in camera lui Loga. Acolo n-au mai gasit nimic, in afara unor baltoace rosiatice, care pareau a fi ramasitele Eticului. A ramas fara glas.
Pe peretele camerei lui au prins viata sapte ecrane.
Pe fiecare dintre ele a aparut imaginea cate unui locatar. De pe ecran, Alice s-a uitat la el cu ochi mai mari decat de obicei, iar chipul ei parea mai palid.

– Dick? Acela nu putea fi Loga! Insa era glasul lui!
– Doar l-ai vazut! a spus Burton. Cum de-a mai putut striga? Doar era mort!
Ceilalti s-au apucat sa vorbeasca in acelasi timp, fiind atat de tulburati, incat fiecare si-a folosit limba materna pentru a se exprima. Pana si imperturbabilul Nur apelase la limba araba.
– Liniste! a strigat Burton, ridicand mainile in aer.

Imediat dupa aceea si-a dat seama ca si el vorbise in limba materna, engleza. Dar nu avea importanta, pentru ca oricine l-ar fi inteles:
– Nici eu nu stiu ce s-a petrecut. Poate nici nu este adevarat. Ne vedem in fata apartamentului lui Loga. Imediat! Sa va aduceti armele!
Dintr-un dulap, a scos doua arme despre care crezuse ca nu-i vor mai sluji vreodata. Fiecare avea patul ca al unui pistol, o teava de aproape opt centimetri diametru si treizeci de centimetri lungime, iar la capatul de tragere, o sfera de marimea unui mar bine crescut.