|
“Nici unul dintre peisajele incantătoare admirate de Peyrol in călătoriile lui nu fusese atat de detaşat de orice sugestie de luptă şi moarte, atat de plin de sentimentul surazător al siguranţei, făcand ca intreg trecutul să-i pară o inşiruire de zile posomorate şi de nopţi lugubre. Se gandi că niciodată nu va mai dori să părăsească locul acesta; trăia sentimentul neclar că sufletul lui de bătran vagabond işi avusese dintotdeauna rădăcinile aici. Da, acesta era locul unde avea să se stabilească, nu pentru că aşa era convenabil, ci fiindcă instinctul său pentru pace şi odihnă işi aflase, in sfarşit, cuibul.”
Joseph Conrad, Corsarul
|
Cosul se actualizeaza...
