Fantana Sfintei Ana - Maeve Binchy

CAPITOLUL 1
Drumul, padurea si fantana

Parintele Brian Flynn, diaconul de la biserica Sfantul Augustin din Rossmore, ura ziua de Sfanta Ana cu o pasiune destul de neobisnuita pentru un preot catolic. Dar, cel putin din cate stia el, era singurul preot din lume care avea in parohie o prospera fantana a Sfintei Ana, un altar sfant cu origini dubioase, un loc unde se adunau credinciosii s-o roage pe maicuta Sfintei Fecioare Maria sa intervina pentru ei in tot felul de probleme, mai ales in cele intime si personale. Domenii in care un preot este mai stangaci si mai retinut. Ca de pilda, sa le gaseasca un logodnic sau un sot, iar apoi sa le binecuvanteze casatoria cu un copil.
Ca de obicei, Roma pastra in privinta fantanii o tacere care pe el nu-l ajuta deloc.
Probabil ca Roma pariaza pe mai multi cai deodata, se gandea manios parintele Flynn, multumita ca mai exista inca piosenie intr-o Irlanda tot mai laica si nevrand s-o descurajeze. Dar nu tot Roma se grabise sa sustina ca riturile pagane si superstitiile nu au ce cauta in Dreapta Credinta? O enigma, dupa cum spunea Jimmy, doctorul cel dragut si tinerel din satul Doon, aflat la cativa kilometri distanta. Exact ca in medicina, mai zicea el: nu exista regula cand ai nevoie de ea, ci doar atunci cand nu-ti e de niciun folos.
in fiecare an de 26 iulie, era o ceremonie la care veneau oameni de departe sa se roage si sa impodobeasca fantana cu ghirlande si flori. Parintele Flynn era invariabil rugat sa spuna cateva cuvinte si acest lucru il chinuia de fiecare data. Nu le putea spune oamenilor ca era aproa pe idolatrie sa vina cu sutele la o statuie cioplita, din fundul unei pesteri, langa un izvor vechi, in mijlocul Padurii de paducei.
Din ceea ce citise si studiase el, Sfanta Ana si sotul ei, Sfantul Ioachim, erau personaje obscure, probabil confundate in povestiri cu Ana din Vechiul Testament, despre care se credea ca va ramane pe veci stearpa, dar care, in cele din urma, l-a nascut pe Samuel. Si indiferent ce altceva o fi facut Sfanta Ana in timpul vietii sale, acum doua mii de anii, cu siguranta ca nu a fost niciodata la Rossmore, in Irlanda, si nici nu a gasit un loc in padure unde sa faca un izvor sfant a carui apa nu seaca niciodata.
Cel putin asta era clar.