Iubire la distanta - Maggie O Farrell

PARTEA I

Se trezeste rasfirat in pat ca o stea-de-mare, iar gandurile ii zboara ametitor. In celalalt colt al camerei, ventilatorul se intoarce spre el, apoi isi intoarce capul, jignit parca de ceea ce vede. Undeva langa el, paginile unei carti flutura si se agita in bataia ventilatorului. In apartament se strecoara o lumina albastruie ca cerneala, iar flash-uri de neon brazdeaza tavanul. Este seara tarziu.
– La naiba! spune el, si isi ridica brusc capul. Simte atunci cum ceva moale, dar compact, din zona omoplatilor, se intinde si se rupe ca o hartie uda. Injurand si incercand sa depisteze punctul dureros, Jake se ridica in picioare si merge impleticit spre baie, alunecand pe pardoseala din lemn. Chipul care i se arata in oglinda ii provoaca un soc. Cutele si pliurile cearceafului au trasat niste linii rosii pe obrazul si tampla lui, conferindu-i o infatisare ciudata, oarecum salbatica. Parul ii sta ridicat pe cap, de parca ar fi fost electrocutat, si pare sa fi crescut peste noapte. Cum reusise sa adoarma? Citea, cu capul sprijinit in maini, iar ultimul lucru pe care si-l amintea era ca personajul din carte cobora pe o scara de franghie intr-o fantana parasita. Jack se uita la ceas. Zece si zece. A intarziat deja.

O molie se ciocneste de fata lui, apoi ricoseaza in oglinda, iar praful fin de pe aripile ei lasa pe sticla un semn pestrit, un spectru al propriei fiinte. Jake face un pas inapoi, privind o clipa cum isi croieste drum prin aer, apoi incearca s-o prinda in causul palmelor. Nu reuseste. Molia, simtind pericolul, zboara in spirala spre lumina, dar Jake nu se lasa batut si, de data asta, trupul delicat si confuz al fluturelui intra in cusca mainilor lui.

Deschide cu cotul manerul ferestrei. Zgomotul strazii ajunge pana la el, desi sta la etajul al nouasprezecelea. Jake se apleaca peste franghiile de rufe si, deschizandu-si palmele, arunca molia in aer. Ea cade o clipa, dezorientata, apoi isi revine si, nimerind in curentul de aer cald al unui aparat de aer conditionat, se face nevazuta. Jake inchide fereastra. Se misca agitat prin apartament, adunandu-si portofelul, cheile si geaca, apoi se incalta cu pantofii pe care ii lasase aruncati la usa. Liftul vine dupa un secol, iar cand se urca in el, il iz beste o duhoare de aer statut si de sudoare. In holul de la intrare, portarul sta pe un scaunel langa usa. Deasupra lui atarna ornamentele rosii si aurii care anunta venirea Noului An chinezesc – un copil cu obrajii rumeni si cu parul negru ca smoala calareste un porc roz.
– Gung hei fat choi , spune Jake, in trecere.