Rene remond

Istoricul si politologul francez René Rémond s-a nascut la 30 septembrie 1918 la Lons-le-Saunier si a murit la 14 aprilie 2007 la Paris. Dupa studiile liceale, este admis în 1939 la Ecole normale supérieure, dar este mobilizat pâna în 1941. În 1942 îsi reia studiile la Ecole normale supérieure, unde va ramâne si dupa absolvire ca preparator. Dupa razboi devine asistentul lui Pierre Renouvin la Sorbona, iar în 1952 îsi sustine doctoratul cu o teza despre Statele Unite în opinia publica franceza (1815-1852).

Simultan cu redactarea tezei de doctorat scrie lucrarea sa cea mai cunoscuta, Le Droit en France de 1815 à nos jours, în care ilustreaza profitul rezultat în stiintele sociale de pe urma unei fecundari reciproce a istoriei politice si a stiintei politice. În 1964 este numit profesor la noua facultate de litere si stiinte umane a Universitatii din Paris la Nanterre, devenind seful primei catedre de „Istorie a secolului XX” din Franta. Devine Decan al facultatii în 1970 si va fi primul presedinte al noii universitati Paris-X Nanterre între 1971 si 1976.

Începând cu aceasta perioada intervine frecvent la televiziune, la radio sau în presa, comentând actualitatea politica; va detine diverse functii în mai multe consilii de administrare si organisme publice de radiodifuziune. În 1998 este ales în fruntea Academiei Franceze, succedându-i istoricului François Furet. Opera sa cuprinde peste treizeci de volume de istorie politica, intelectuala si religioasa a Frantei secolelor XIX si XX.

În 1988 este coordonatorul volumului Pour une histoire politique, lucrare colectiva cu titlul de manifest, prin intermediul careia principalii politologi francezi prezinta schimbarile survenite în cadrul domeniului lor si îi reafirma pertinenta în sânul stiintelor sociale în general si al istoriei în particular. Printre lucrarile sale importante se numara si La Vie politique en France, (2 vol., 1966–1969), Introduction à l’histoire de notre temps (3 vol., 1974), L’Anticlericalisme en France de 1815 à nos jours (1976), Le nouvel Anti-christianisme (2005).