Victor hugo

Victor Hugo (1802, Besançon –1885, Paris) a fost fiul unui general al Imperiului si guvernator al Madridului sub Bonaparte. A studiat la liceul Louis le Grand din Paris si a debutat în 1822 cu placheta Odes. În 1827 prefata dramei Cromwell a devenit manifestul romantismului, iar în urma polemicilor stârnite de reprezentatia piesei Hernani, în 1830, Hugo a devenit în mod oficial teoreticianul romantismului. În 1831 a publicat romanul istoric, Notre-Dame de Paris, iar în 1838, capodopera romantica Ruy Blas.

A fost ales la Academia Franceza în 1841 si a fost numit Pair al Frantei în 1845. Ca sustinator al unei democratii liberale, a atacat regimul lui Ludovic-Napoleon si s-a opus loviturii de stat din 1851, ceea ce i-a adus un exil de doua decenii.

Dupa o scurta perioada la Bruxelles, apoi la Jersey, ajunge la Guernesey, unde scrie operele sale celebre: Les Châtiments (1853), Contemplations (1856), La Légende des Siècles (1859 – prima parte), Les Misérables (1862), care i-a adus un succes fenomenal, Les Travailleurs de la Mer (1866), L’Homme qui rit (1869), Quatre-vingt-treize (1874).

Reîntors în Franta dupa caderea Imperiului în 1870, a fost ales deputat, iar în 1876 a devenit senator.

A publicat ultimele parti din seria La Légende des Siècles (1877, 1883), L’Art d’être grand-père (1877) etc.

La moartea sa, a avut parte de funeralii grandioase la care au participat milioane de francezi.