Zeami

Zeami (sau Seami), care a trăit în Japonia în 1363-1443, este considerat cel mai important dramaturg și teoretician al teatrului Nô.

Împreună cu tatăl său, Kan’ami (1338-84), a contribuit decisiv la dezvoltarea acestui gen, așa cum se practică el până în zilele noastre. Bucurându-se de favorurile Shogunului Ashikaga Yoshimitzu, Zeami (Kanze Motokiyo) a avut o influență crucială asupra teatrului Nô, devenind, după moartea tatălui său, personalitatea-cheie a acestei arte. A condus școala Kanze întemeiată de părintele său, a continuat să joace în spectacole de gen și să scrie, precum și să revizuiască piese de teatru Nô.

În anul 1422, a devenit călugăr zen. Motomasa, fiul lui, i-a luat locul. Însă Shogunul Ashikaga Yoshinori, care a preluat puterea în 1429, l-a preferat ca actor pe On’ami, nepotul lui Zeami, în detrimentul lui Motomasa. Acesta s-a stins din viață în 1432, iar doi ani mai târziu Yoshinori l-a surghiunit pe Zeami în Insula Sado. Abia după moartea Shogunului, survenită în 1441, Zeami s-a întors la Kyōto. Autor a aproximativ 90 dintre cele peste 200 de piese care fac parte din repertoriul curent al teatrului Nô, Zeami a lăsat și mai multe scrieri teoretice fundamentale, menite să-i călăuzească pe învățăcei în această artă.

Prin tratatele sale a pus bazele teoretice ale genului, atât în ceea ce privește arta actorului, cât și în privința dramaturgiei. Potrivit teoriei sale, principalele elemente ale actoriei Nô sunt imitarea aparent realistă (monomane) și temeiul simbolic, spiritual (yugen). Învățături despre stil și floare (Fushikaden), elaborat în 1400-1418, este considerat tratatul esențial al lui Zeami.